Delta Dunarii are nevoie de culoare, de murmur nesfarsit de apa, de fosnet de salcii, de falfait de aripi, de zbor iute spre infinit.....
Cei mai frumosi nuferi cresc in morcila, in Delta...la capatul Romaniei. Sta cuminte, culcusita intre stuful batos, camuflata de salciile cu trunchiuri groase, ce vegheaza asupra ei de sute de ani, si doar uneori se razvrateste pe uitarea in care este lasata.
Iubesc Delta. Am iubit-o din prima, neconditionat. Nici macar nu s-a dorit simpatica, lasandu-ma sa cred multa vreme, copil fiind, ca tipetele egretelor supara norii si aduc ploaia si ca testoasele nu vor sa fie crescute de copii ca mine, deoarece le place prea mult aici. Am vazut-o si a doua oara. Delta insa de fiecare data mi s-a infatisat altfel. Mai frumosa ca oricand, imbracata intr-o haina a splendorii care, in loc de paiete si strasuri, avea sclipiri de apus.
Imi sunt de ajuns amintirile cerdelui smarald pornind dintr-un azur, imaginea apei zburlindu-se la fiecare piscatura de libelula ori cea a lebedelor grabindu-se sa-si ascunda in stuf puii cafenii la auzul horcaitului de motoare. O vacanta in Delta este sigur un bilet de intrare in paradis. Delta are un parfum al ei: amestec de nuferi, de tulpini inmuiate in apa, de mal si de cer. Si desigur, de peste. In ultimii ani insa, el se lasa acoperit tot mai bine de apa. Turistii, aceia sositi aici cu fantezii demne de povestile pescaresti ori vanatoresti, se supara adesea pe Delta ca nu le trimite prada direct in carlige.
Ca turist, este obligatoriu sa incerci un bors rusesc de peste, facut cu apa din Dunare, la foc de vreascuri, pe mal. Dupa ce ti-ai incarcat plamanii cu parfumul unic al Deltei, ii vei simti si gustul, ca niciun altul. Marlita (stiuca) prajita se topeste in gura intr-o savoare neasemuita, iar zacusca de crap va razvrati papilele gustative, obisnuite sa creada altceva despre zacusca. In bucatariile lipovenilor, ardeii grasi se umplu cu carne de peste, la fel se fac si sarmalele ori perisoarele pentru ciorba. Cum, necum, peste pentru turisti se gaseste oricand. Desi ii este greu si viata e scumpa, deoarece transportul pe apa cere tribut costisitor, batranul pescar nu se plange. Isi insenineaza imediat albastrul ochilor cu o cantare, cu o snoava, cu o poveste adevarata. El stie ca turistul este rege si il trateaza ca atare.
Iata de ce spun ca, odata venit aici, primesti cheia spre paradis. Indiferent ca te cazezi pe pensiuni, pe pontoane sau pe iahturi, vei avea parte de un tratament regesc. Iti stau la indemana plimbari cu barca cu rame sau cu salupe rapide, vizite in rezervatii, program de observat al pasarilor, focuri de tabara.
In mijlocul naturii salbatice din Delta, intr-o liniste sfanta, gasesti un schit mic, cu numai 7 calugari care, aici, se stiu mai aproape de Dumnezeu. Orice barcagiu stie sa te aduca aici, in apropiere de Mila 23, canalul Sulina. Vestea ca in inima Deltei exista un schit ca acesta s-a raspandit repede, iar calugarii de aici s-au obisnuit sa primeasca grupuri de turisti.